Călătorul !Fără să se creadă vre-un explorator himalaian, naviga pe...poteci, dincolo de Muche. Printre frunzărişuri sucuri misterioase ? Nu. Cărări uitate, aer limpezit. Numai bune să aducă o primenire sufletelor încercate, ce trăiau vălmăşagul sentimentelor care marcau preaplinul, ce uneori se risipeşte.
În vreme ce găselniţa lui, prin numeroase cercetări, apără tainele acelor sentimente privitoare la căutările aşezământului, Mănăstirii din comuna pierdută,în aducerea unui licăr, glandele emanau sucuri cu inspiraţii optimiste. Dar în drumul roţilor de căruţe împiedicate, de când Vântul suflă şi-nainte şi-napoi, oblonul primăverii începea să se mişte iar Călătorul se depărta de... Vocile puterii !
...Pe aleea merişorilor era linişte.
