duminică, 21 septembrie 2014

O lacrimă de bucurie!

  Cât de minunate pot fi clipele-n care se pot savura preocupările unui segment din cadrul tinerei viitorimi, mai ales astăzi  când starea naţiunii nu ne poate umple paharul cu bucurii. Dar, încă din vremea lui B. Pascal - oamenii se corectau mai mult când vedeau răul, decât binele.  Binele găsindu-se  foarte rar. Omul, parafrazându-l pe A. Baranga, fiind singurul care ştie că moare, i-a dat lacrima, dar, şi singura fiinţă care ştie acest fapt, dându-i zâmbetul. Amintindu-mi de V. Desnica, pentru ca omul să se bucure, e necesar să devină pentru - O clipă copil  că, bucuria curată, cere naivitate, transformându-se-n frumuseţe. O frumuseţe percepută ca un licăr de lumină. Un licăr precum imaginea din dreapta, cu rădăcini adânci pe Valea Buzăului.